Jul 16
Zelist Monitor va prezinta topul saptamanal al celor mai viralizate stiri in social media, pentru perioada 06 – 12 iulie 2026.
Blog
Economic
| 1. |
Transportul rutier atrage un volum de marfuri de aproape opt ori mai mare decat calea ferata: 70 mil. de tone de marfuri au fost transportate pe rutier in T1, plus 2%, si doar 9 mil. tone de marfuri pe feroviar, in scadere – zf.ro
250 Facebook interactions |
| 2. |
Romania ocupa locul 6 in cadrul UE dupa numarul de locuitori. Varsta medie a populatiei a ajuns la 42,8 ani fata de 37,9 in 2005, iar indicele de imbatranire demografica a urcat la 131%, de la 81% in urma cu 10 ani. Ce estimari are INS pentru situatia din – zf.ro
250 Facebook interactions |
| 3. |
ZF IT Generation. Investor Watch. Cristian Negrutiu si Vlad Sarca, Sparking Capital: Echipa conteaza mai mult decat ideea, iar cea mai mare slabiciune a start-up-urilor romanesti ramane zona de vanzari. Preferam fondatori cu experienta, dar ramanem deschi – zf.ro
250 Facebook interactions |
| 4. |
ZF Live. Oliviu Matei, profesor universitar si fondator, Holisun: O unealta AI nu poate sa performeze daca noi, cei care o ghidam, nu suntem la nivelul la care sa ii cerem acel lucru – zf.ro
250 Facebook interactions |
| 5. |
Cum schimba un obiectiv turistic fata unei zone? Durau a devenit o destinatie pentru intreg anul dupa o investitie de 4 milioane de euro intr-un parc de agrement – zf.ro
250 Facebook interactions |
| 6. |
Ce este adaosul comercial si cum se calculeaza? – contzilla.ro
37 Facebook interactions |
| 7. |
Cofondatoarea unuia dintre cele mai puternice branduri de lactate din Romania spune care este cel mai greu lucru pentru cineva care a construit de la zero, alaturi de sotul sau, o superafacere – businessmagazin.ro
26 Facebook interactions |
Femei
Politic / Social
Leisure & Timp Liber
| 1. |
Vivien Leigh, o viata intre crize, succese si premii – ziarulmetropolis.ro
32778 Facebook interactions |
| 2. |
7 retete sanatoase si delicioase cu pepene rosu. De la Gazpacho la inghetata rapida facuta in casa, idei perfecte pentru canicula – urban.ro
122 Facebook interactions |
| 3. |
7 piscine naturale superbe aflate in interiorul marilor si oceanelor din Europa. Portugalia, Marea Britanie, Franta si Grecia ofera astfel de pisicine naturale. – urban.ro
51 Facebook interactions |
| 4. |
5 plaje mai racoroase din Europa, pentru o vacanta placuta, fara canicula. De la locuri cu nisip fin, stanci calcaroase si pesteri pana la bazine geotermale si tarmuri cu paduri de pin. – urban.ro
9 Facebook interactions |
| 5. |
Trei retete de vara care se prepara in 30 de minute: Buddha Bol, linguine cu rosii, mozzarella si lamaie, ardei gras cu legume la grill – urban.ro
8 Facebook interactions |
| 6. |
Fotografie, gatit, arte martiale sau picturi, cursuri pe care le puteti face in vacantele prin toata lumea – urban.ro
7 Facebook interactions |
| 7. |
Studiile arata ca un consum zilnic de 2-3 ciuperci de padure reduce aparitia cancerului cu pana la 45%. In China Antica, exista obiceiul ca femeile sa consume 15 ciuperci pe luna. – urban.ro
3 Facebook interactions |
Tabloid / monden
Jul 10
Va prezentam mai jos un scurt overview al situatiei conturilor active, cat s-a publicat si care a fost interactivitatea pe canalele online din Romania in luna iunie 2026
Jul 08
Zelist Monitor va prezinta topul saptamanal al celor mai viralizate stiri in social media, pentru perioada 29 iunie – 06 iulie 2026.
Blog
Economic
Femei
Politic / Social
IT&C
Leisure & Timp Liber
| 1. |
Important! Programul de functionare al trecerilor bac Braila si Galati – exploremag.ro
2077 Facebook interactions |
| 2. |
O femeie inaintea timpului ei. Sarah Bernhardt – ziarulmetropolis.ro
251 Facebook interactions |
| 3. |
Povestea rochiei care arata bogatia culturala a lumii in care traim. A fost creata timp de 13 de ani de catre 353 de artisti din 47 de tari. Din partea Romaniei, a participat Denisa Manoila care a reprezentat frumusetea Romaniei prin una din florile natio – urban.ro
103 Facebook interactions |
| 4. |
3 retete simple de vara cu fructe de sezon in combinatii surprinzatoare: pepene cu creveti, piersici cu mozarella si prosciutto – urban.ro
75 Facebook interactions |
| 5. |
13 parfumuri inspirate din cocktailuri. Baruri care s-au specializat in cocktailuri care au la baza aceleasi arome din parfumuri celebre – urban.ro
74 Facebook interactions |
| 6. |
Facultati din Galati lista completa a specializarilor – exploremag.ro
55 Facebook interactions |
| 7. |
Special Ziua Americii: jazz-ul, rock’n’roll-ul si hip-hop-ul, trei curente muzicale care au influentat generatii – urban.ro
45 Facebook interactions |
| 8. |
Special Ziua Americii: Patru personalitati ale gastronomiei americane care au revolutionat arta culinara. Julia Child, Alice Waters, Anthony Bourdain, Wolfgang Puck – urban.ro
26 Facebook interactions |
| 9. |
Special Ziua Americii: Trei regizori care au creat divertismentul pentru micul si marele ecran : Disney, Scorsese, Spielberg – urban.ro
24 Facebook interactions |
| 10. |
Special Ziua Americii: Trei personalitati din arta care au schimbat curente artistice. Jackson Pollock, Andy Warhol, Keith Haring – urban.ro
16 Facebook interactions |
Sport
Tabloid / monden
Jun 26
Zelist Monitor va prezinta topul saptamanal al celor mai viralizate stiri in social media, pentru perioada 15 – 21 iunie 2026.
Blog
Economic
Femei
Politic / Social
Leisure & Timp Liber
Sport
Tabloid / monden
Jun 17
Zelist Monitor va prezinta topul saptamanal al celor mai viralizate stiri in social media, pentru perioada 08 – 14 iunie 2026.
Blog
Economic
Femei
Politic / Social
IT&C
Tabloid / monden
Umor
Jun 15
Ne bucurăm să îți prezentăm știrile din social media din ultimele 7 zile.
Lansări, campanii, știri
- Caracteristic PR: Editura Gama lansează la Iași colecțiile de educație financiară pentru copii și adolescenți, în cadrul evenimentului Prima lecție de business
- DBO: Tearscape, desemnat cel mai bun joc românesc al anului la Romanian Game Awards 2026
- Diana Seceleanu PR
- Diana Seceleanu PR aniversează 10 ani pe piață: bornele unui deceniu în comunicare
- Cum au fost primele luni din 2026 pentru una dintre cele mai longevive companii românești de IT: creștere de 15%, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut
- GOYA PR
- Colliers: Cheltuielile turiștilor străini în România au depășit 5 miliarde de euro în 2025, după cea mai rapidă creștere din UE în ultimul deceniu
- Peste 300 de mașini, motociclete și modele spectaculoase vin la București, la Grand Auto Expo. Intrarea este liberă
- Cargus accelerează în 2026: venituri în creștere cu 16,5% și EBITDA mai mare cu 54,4% în primele luni ale anului, după un 2025 solid
- Golin Bucuresti: xMoney devine primul emitent din lume care permite crearea de Mastercard payment passkeys direct din aplicația sa mobilă
- MSLGROUP The Practice
- PENNY e B.F.F.-ul tău de festival la Gărâna Jazz Festival
- Cupa Satelor PENNY 2025-2026 și-a desemnat campionii naționali la Eforie Nord
- Brandurile auto chinezești accelerează în România: cererea crește de aproape 5 ori, susținută de boom-ul electric
- Oxygen
- Olympus Foods Romania a depășit în 2025 pragul de 1 miliard de lei cifră de afaceri
- Premieră națională: sediu și punct de prim-ajutor Crucea Roșie deschis în complexul Cosmopolis, cu o bază de voluntari din comunitate. Rezidenții pot apela la servicii de intervenție rapidă prin aplicația digitală a Complexului
- Hesburger investește 500.000 Euro în primul său restaurant din Brașov și al 16-lea din România
- Pandora Style: Bergenbier lansează campania „Știi nu știi fotbal, vara asta se joacă”, dedicată Campionatului Mondial de Fotbal 2026
- RAN Communication
- JW Marriott Bucharest Grand Hotel lansează The Long Garden Table la Olea, o experiență dedicată conexiunii și gastronomiei
- Wendy’s România marchează primul an pe piața locală, cu 8 milioane de euro investiți și peste 100 de locuri de muncă create în 6 restaurante
- Rogalski Damaschin
- Turcia lansează un nou sezon al proiectului „Muzee Nocturne”, cu 20 de situri istorice deschise după apus
- Designul influențează alegerile consumatorilor din întreaga UE, în contextul în care riscurile legate de contrafacere persistă
- Două concerte, o singură seară, un singur oraș: Istanbul a găzduit peste 140.000 de iubitori de artă în aceeași noapte
- Stratagents: Anker Innovations: Cele mai răspândite mituri despre încărcarea dispozitivelor mobile
- Wefflermark: 5 to go raportează cea mai bună lună din istoria rețelei: vânzări de 7 milioane de euro, 770 de locații și investiții accelerate pe piețele externe
- Zacke PR
- ARICE facilitează accesul companiilor românești la cel mai mare program de investiții în infrastructură al UE și lansează instrumentele necesare pentru internaționalizarea afacerilor locale
- Hanul lui Manuc, 220 de ani: patrimoniu culinar și continuitate, sub blazonul familiei Cantacuzino
Statistici, topuri, trenduri:
Interviuri, opinii:
- Andreea Deteșan: Copiii din ziua de astăzi sunt diferiți, mai deschiși, dar și mai selectivi: nu mai acceptă orice de la oricine
- Maria Predoiu: Am decis să transformăm matematica din “durere” în “plăcere” pentru copiii noii generații
- Cum e să fii tată
- [FITStories] Dan Bartha: Ar trebui să învățăm din nou “alfabetul” conviețuirii și al susținerii reciproce, punându-l în aplicare măcar în câteva momente din an
- [AI & me] Ioana Teleanu: AI-ul optimizează pentru medie. Și media e, prin definiție, mediocră
- [Dileme de antreprenor] Raluca Mateiu: Nu ne mai lăsăm timpul necesar pentru a construi încet și rațional, ca altădată, pentru că nimic din ce ne înconjoară nu ne mai dă răgazul ăsta
- Paul Voicu: Peste mulți ani de zile, un telefon cu aplicații AI și o cameră cât de cât performantă va face cam 80% din ceea ce facem noi acum
- [Noua lume nouă] Alex & Andrei Cernătescu: Suntem în „Era De-Iluzionării”. Se termină iluzia creativității fără strategie și a digitalului fără impact economic
- [În 2036] Cosmin Nastasă: Nu cred că lumea va funcționa după aceleași principii. Se va redefini valoarea, afluxul de valoare generat fiind uriaș
- Sorana Eșanu: Mereu m-au enervat oamenii care nu au avut răbdare să îmi explice frumos, ca să înțeleg. Rețineam de frică. Așa și Deșteapta Pământului: explică frumos, cu forța
- [Creativitatea de zi cu zi] Raluca Eftimie: Ce nu cred că se va schimba este dorința noastră de a simți lucruri. Chiar dacă pare că ne e din ce în ce mai frică să simțim
- Kitty Green: O mare parte din producțiile de studio de astăzi sunt dictate de algoritmi. Mie îmi plac filmele care sunt intime, autentice, fidele vocii și experienței cineastului
- [FITStories] Brice Butane: Oriunde mergem, întâlnim aceeași bunătate și aceeași capacitate ale oamenilor de a se lăsa surprinși și de a se minuna. Dorința de a împărtăși un moment simplu de bucurie, aproape lipsit de griji, pare să fie profund universală
- David Turturean: Cum știm că ce o să producă AI-ul în cercetare e adevărat, credibil, verificabil, dacă deja începe să produce lucrări atât de complicate încât e greu, la propriu, să ținem cognitiv pasul cu ce se întâmplă?
Evenimente, conferinte:
Jun 12
Va invitam sa donati sau sa aflati mai multe pe asociatiapasari.ro/doneaza — chiar și 20 de lei pe lună contează.
Mai jos este povestea lui Vlad.
Vlad Pop a înfruntat gheața Arcticii de trei ori. Acum, 1.000 de copii cu boli grave își pot continua visul datorită lui.
Există oameni care aleargă ca să scape de ceva. Și există oameni care aleargă ca să construiască ceva. Vlad Pop face parte din a doua categorie — iar ce a construit el, pas cu pas, în −50 de grade, este povestea a 1.000 de copii care au primit dreptul la un viitor.
Cum a început drumul tău spre una dintre cele mai dure competiții din lume și ce te-a împins, inițial, să-ți împingi atât de mult limitele?
Nu a existat un moment dramatic în care am decis că vreau să fiu ultra-maratonist. A existat, mai degrabă, o acumulare — de neliniște, de căutare, de întrebări la care corpul răspundea mai bine decât mintea. Am alergat mai întâi ca să mă liniștesc. Apoi am înțeles că liniștea aia are nevoie de ceva mai mare ca să rămână.
6633 Arctic Ultra a intrat în viața mea prin poveștile lui Tibi Ușeriu. M-a fascinat ideea că există un teren în care regulile normale ale vieții nu mai funcționează — unde nu contează ce mașină ai, ce funcție ocupi, câți urmăritori ai pe Instagram. Contează doar dacă faci pasul următor. Și următorul. Și cel de după.
Dar cinstit vorbind, ceea ce m-a „împins” cu adevărat nu a fost ego-ul sportiv. A fost întrebarea: dacă eu pot îndura asta, de ce nu pun suferința asta în slujba cuiva care are nevoie? Acolo a început totul cu adevărat.
Cum arată, din interior, experiența Arctic Ultra? Ce ai trăit, ce ai luat cu tine?
Există o frază pe care organizatorii ți-o spun înainte de start: „The race doesn’t care about you.” Cursa nu știe că exiști. Teritoriul Yukon nu știe că ai familie, că ai sacrificat luni întregi de pregătire, că ai promis ceva cuiva. Vântul de −50 de grade nu negociază.
Din interior, Arctic Ultra arată ca o succesiune de prezent absolut. Nu poți să te gândești la finișul de la 620 km când ești la kilometrul 40 și blizzard-ul îți trage zăpada în față ca un perete. Te gândești la următorul punct de control. La picioarele tale. La temperatura degetelor de la mâini. Tai lumea la dimensiunea unui singur pas.
Am luat cu mine frică, bineînțeles. Dar și ceva surprinzător: o bucurie aproape copilărească. Ești singur în cea mai sălbatică tăcere pe care poți să ți-o imaginezi, cerul arctic deasupra ta, și există momente în care gândești: „Sunt viu. Cu adevărat viu.”
Am luat cu mine și fețele copiilor de la MagiCAMP. Le-am purtat în buzunar, la propriu — o fotografie mică, mototolită. În nopțile grele, o scoteam și mă uitam la ea. Funcționa mai bine decât orice gel energizant.
„Nu poți să te gândești la finișul de la 620 km când ești la kilometrul 40 și blizzard-ul îți trage zăpada în față ca un perete. Tai lumea la dimensiunea unui singur pas.”
Care a fost momentul în care ai simțit că nu mai poți continua și ce te-a ținut în cursă atunci? Ce gânduri și stări ai avut?
Există un moment în fiecare cursă — nu știi niciodată exact când vine, dar știi că vine — în care corpul îți transmite un mesaj foarte clar: „Gata. Stop. Am terminat.” Nu e metaforă. E o propunere fizică, însoțită de o logică internă foarte coerentă: „Ai demonstrat deja că ești puternic. Nimeni nu te judecă dacă te oprești. E întunecat. E frig. Dormi un pic.”
Momentul meu cel mai greu a venit undeva în a treia noapte, în mijlocul unui câmp de zăpadă fără niciun reper vizual, cu vântul urlând și cu senzația că picioarele nu mai sunt ale mele. M-am oprit. M-am uitat la cer. Și mi-am spus ceva pe care acum îl repet adesea: „Nu ești tu cel care renunță. Nu acum.”
M-a ținut în cursă gândul că fiecare kilometru parcurs se traduce în bani reali pentru burse reale. Că există un copil care stă acasă, departe de școală, după chimioterapie, care nu știe de mine, dar al cărui viitor depinde, în parte, de pasul pe care îl fac eu acum. Responsabilitatea asta nu e povară — e combustibil.
„Pregătirea înseamnă 80% muncă cu psihicul, 10% cu fizicul și 10% echipament. Corpul poate aproape oricând. Mintea e cea care cere să te oprești.”
Spui că adevărata victorie nu a fost la linia de finiș. Când s-a produs, de fapt, această schimbare de perspectivă?
La finiș ești fericit, sigur. E o explozie de adrenalină și emoție și mândrie care durează câteva ore. Dar pe urmă trece. Și rămâi cu tine.
Schimbarea de perspectivă s-a produs când am primit primul mesaj de la o mamă al cărei copil primise bursa noastră. Nu a scris nimic complicat. A scris: „Astăzi a mers la școală pentru prima oară după opt luni. A zâmbit când a intrat pe ușă.” Atât.
Finișul de la Tuktoyaktuk, pe malul Oceanului Arctic, este impresionant. E la capătul lumii, în literalmente. Dar acel zâmbet de la intrarea pe ușa clasei a fost mai departe decât orice finisă pe care am atins-o vreodată. Acolo am înțeles că cele mai importante linii de sosire nu sunt marcate cu bandă.
Cum s-a transformat această experiență într-o formă de sprijin pentru alți oameni și cum ai ajuns de la un efort individual la construirea unei inițiative pentru copii?
Totul a pornit de la voluntariat. Din 2016, am fost coordonator de voluntari la MagiCAMP — tabăra pentru copii cu afecțiuni oncologice, arsuri grave sau care au pierdut pe cineva drag. Acolo am văzut prima oară cum arată cu adevărat reziliența. Nu la maratoane. La copii de opt ani care fac chimioterapie și tot reușesc să râdă.
Prima cursă de la 6633 Arctic Ultra, în 2019, a fost un pariu personal: pot să transform suferința mea controlată, aleasă în mod liber, în ceva util? Răspunsul a venit în forma burselor pentru 100 de copii. Primul an.
Asociația Păsări s-a născut din convingerea că aceasta nu trebuie să fie povestea unui om care aleargă. Trebuie să fie structura prin care orice om bun poate contribui, indiferent că aleargă sau nu, că e atletic sau nu. Maratonul era pretextul. Asociația era scopul.
Ce înseamnă, concret, o bursă oferită de Asociația Păsări în viața unui copil? Cum se schimbă parcursul unui copil atunci când primește acest tip de sprijin?
Bursa nu este un premiu. Este o punte. Încearcă să acopere distanța dintre spital și bancă de școală — o distanță pe care sistemul o ignoră complet.
Concret, o bursă lunară înseamnă ore de meditații pentru recuperarea materiei pierdute în lunile de spitalizare. Înseamnă terapie psihologică pentru un copil care a văzut lucruri pe care niciun copil nu ar trebui să le vadă. Înseamnă materiale școlare — caiete, manuale, rechizite — pe care familia nu și le mai poate permite după ce a cheltuit tot pe tratament. Înseamnă, uneori, transport la școală, pentru că un corp slăbit de chimioterapie nu poate face un drum de 3 km pe jos.
Dar înseamnă și ceva mai greu de cuantificat: sentimentul că cineva te vede. Că nu ești uitat. Că lumea nu s-a oprit în locul în care tu ai fost nevoit să te oprești.
Asociația Păsări oferă burse educaționale lunare pentru 100 de copii diagnosticați cu boli grave. Scopul este reintegrarea școlară și sprijinul psihologic după perioadele de spitalizare. asociatiapasari.ro
Cum arată și în ce constă munca voastră, lună de lună, dincolo de ceea ce se vede public?
Dincolo de cursele arctice și de postările pe social media există o muncă absolut invizibilă: dosare, formulare, evaluări. Fiecare copil care intră în programul nostru trece printr-un proces de selecție care ține cont de diagnostic, de situația familiei, de nivelul școlar, de nevoile specifice. Nu distribuim burse la întâmplare — construim planuri individuale.
Există luni în care sunăm părinți la miezul nopții pentru că un copil are recidivă și nu știm dacă mai continuă în program sau nu. Există luni în care ne luptăm cu birocrația ca să obținem o adeverință pentru un copil care vrea să revină la examene după o absență de șase luni. Există zile în care un copil din program moare și tu trebuie să continui să funcționezi pentru cei care rămân.
Munca reală nu are strălucire. Dar are sens. Și asta o face suportabilă.
„Există zile în care un copil din program moare și tu trebuie să continui să funcționezi pentru cei care rămân. Munca reală nu are strălucire. Dar are sens.”
Cum reușiți să susțineți lunar 100 de copii și care sunt provocările și dificultățile pe care le întâmpinați?
Cu mare greutate și cu oameni extraordinari. Sustenabilitatea unui program ca al nostru depinde de donatori constanți — nu de viraluri ocazionale, ci de oameni care debitează lunar o sumă, indiferent dacă povestea noastră este sau nu în trending în acea săptămână.
Cea mai mare provocare nu este financiară, deși și aceea e reală. Cea mai mare provocare este să rămâi uman când lucrezi în această lume. Să nu te obișnuiești cu suferința copiilor. Să nu devii insensibil la durere din necesitate de autoprotecție. E un echilibru pe care îl negociezi în fiecare zi.
O altă provocare este invizibilitatea problemei în spațiul public. Toată lumea știe că există copii cu cancer. Puțini știu că după ce copilul a terminat tratamentul, lupta continuă în clasă, în capul lui, în dosarele școlare, în portofelul familiei. Noi suntem acolo, în acea a doua luptă, cea fără dramatism mediatic.
Ce rol joacă școala în procesul lor de vindecare și reintegrare și ce nu vedem atunci când vorbim despre copii cu diagnostice grave?
Școala nu este doar locul unde înveți matematică. Este locul unde înveți că ești normal. Că aparții. Că ai colegi, că ai o bancă a ta, că profesorul tău știe cum te cheamă.
Pentru un copil care a petrecut luni întregi în spital — unde era pacientul, nu elevul — întoarcerea la școală este o reafirmare a identității. „Sunt un copil. Sunt un elev. Am un viitor.” Acest mesaj nu vine de la medici. Vine de la o sală de clasă.
Ce nu vedem? Nu vedem oboseala cronică a copilului care face chimioterapie și trebuie să mai și învețe. Nu vedem anxietatea de reintegrare — teama că a rămas în urmă, că colegii s-au schimbat, că el nu mai știe cum să fie „normal”. Nu vedem stigmatul tăcut: copilul care se întoarce la școală după cancer și simte că toată lumea îl privește altfel. Nu vedem costurile invizibile: medicamentele, suplimentele, psihologul, transportul, hainele care nu mai vin bine pe un corp slăbit.
Cum arată, în realitate, viața unui copil care încearcă să revină la școală după o boală gravă?
Arată ca o zi de școală normală, văzută prin sticlă. Ești acolo, dar nu ești complet prezent. Ești obosit în feluri pe care colegii nu le înțeleg. Ai ratat capitole întregi — nu pentru că ești leneș, ci pentru că erai în perfuzie când ei erau la oră.
Arată ca un copil care trebuie să explice de fiecare dată de ce lipsește, de ce nu poate face ora de sport, de ce are nevoie de o pauză în plus. Arată ca o familie care a cheltuit economiile pe tratament și acum nu mai poate plăti meditatorul care să ajute copilul să recupereze materia din clasa a VI-a.
Cel mai invizibil cost al reintegrării nu este financiar. Este emoțional: efortul de a pretinde că ești bine când nu ești complet bine, de a fi „copilul normal” când tu știi că ai trecut prin ceva ce puțini adulți trec.
Noi ne uităm la toate aceste straturi. Și încercăm să adresăm fiecare dintre ele, nu doar cel vizibil.
Cel mai invizibil cost al reintegrării nu este financiar. Este emoțional: efortul de a pretinde că ești bine, de a fi copilul normal, când tu știi că ai trecut prin ceva ce puțini adulți trec.”
Ce ați învățat despre reziliență, atât din sport, cât și din întâlnirea cu acești copii, și cum te-a schimbat această misiune?
Sportul m-a învățat că reziliența este o practică, nu un talent. Se antrenează. Se construiește pas cu pas, eșec cu eșec, în frig și în oboseală. Orice atlet de anduranță știe că nu poți să înveți să suferi din cărți — trebuie să suferi și să alegi să continui.
Copiii din program m-au învățat că reziliența are o altă calitate când nu este aleasă. Ei nu au ales să fie bolnavi. Nu au ales să stea departe de școală. Și totuși continuă. Zâmbesc. Vor note bune. Vor să fie medici sau fotbaliști sau astronauți.
Această misiune m-a schimbat în felul în care mă raportez la privilegiu. Am corp sănătos. Am libertatea de a alege să sufăr. Aceasta este o avuție pe care mulți dintre copiii noștri nu o au. Recunoașterea acestui fapt simplu — că ceea ce eu fac din alegere, ei fac din necesitate — m-a făcut un om mai atent. Un om mai recunoscător.
Ce înseamnă „binele” pentru tine și cum pot oamenii să susțină această inițiativă?
Binele, pentru mine, înseamnă consecvență. Nu gestul spectaculos dintr-o dată, ci alegerea mică repetată în fiecare lună. Binele spectaculos vine și trece. Binele consecvent construiește.
Oamenii pot susține Asociația Păsări în mai multe feluri. Donația lunară recurentă este cel mai valoros lucru — pentru că ne permite să planificăm, să facem angajamente pe termen lung față de copii, să nu trăim din campanie în campanie. Chiar și 20 de lei pe lună înseamnă ceva concret: o carte, o oră de meditații, un drum la școală.
Dar există și alt fel de bine: să povestești. Să distribuim povestea asta. Fiecare om care află că există copii care nu mai pot merge la școală după ce se vindecă de cancer este un om care poate deveni un susținător. Vizibilitatea contează enorm pentru noi.
Ne găsiți la asociatiapasari.ro și pe toate platformele sociale. Suntem acolo.
Poți dona sau afla mai multe pe asociatiapasari.ro/doneaza — chiar și 20 de lei pe lună contează.
Ne poți împărtăși povestea unui copil care ți-a confirmat că sunteți pe drumul cel bun?
Există o fetiță — o să îi spunem Maria, pentru că identitatea ei este privată — care a intrat în programul nostru la 9 ani, după o perioadă lungă de tratament oncologic. Fusese o elevă strălucită înainte. Când a revenit la școală, era de nerecunoscut din punct de vedere academic: nu mai știa tabla înmulțirii, pierduse gramatica, nu mai reușea să urmeze un text mai lung de câteva rânduri. Medicamentele, oboseala, absența prelungită — toate lăsaseră urme vizibile.
Cu ajutorul bursei — meditator, cărți, psiholog de două ori pe lună — Maria a recuperat în opt luni ceea ce pierduse în doi ani. Și-a terminat clasa a IV-a cu notă de trecere. La finalul anului, ne-a trimis o scrisoare scrisă de mână. Spunea că vrea să fie doctoriță ca să ajute alți copii ca ea.
Aceasta este dovada că suntem pe drumul cel bun. Nu statistica. Nu raportul anual. Scrisoarea scrisă de mână a unei fetițe de 10 ani care a decis că boala ei nu îi definește viitorul.
„Ne-a trimis o scrisoare scrisă de mână. Spunea că vrea să fie doctoriță ca să ajute alți copii ca ea. Aceasta este dovada că suntem pe drumul cel bun.”
Ce ți-ai dori să înțeleagă cititorii din povestea ta, a voastră, și ce mesaj le-ai transmite?
Că nu trebuie să alergi 620 de kilometri în gheață ca să faci bine. Că fiecare om are în el o resursă pe care o poate pune în slujba altcuiva. Pentru unii e alergarea. Pentru alții e donația lunară. Pentru alții e vocea — capacitatea de a povesti, de a distribui, de a face ca o poveste importantă să ajungă la oamenii potriviți.
Că există în România 1.000 de copii — nu statistică, nu număr abstract, ci 1.000 de oameni mici cu vise concrete — care au primit șansa să revină la bancă datorită unor oameni care au ales să facă ceva. Nu oameni speciali. Oameni normali care au zis da.
Și că reziliența nu este privilegiul celor puternici. Este capacitatea pe care o avem toți de a ne ridica după ce am căzut — și, uneori, de a întinde o mână celui de lângă noi, care încearcă să se ridice și el.
Dacă citiți asta și simțiți ceva — nu lăsați sentimentul să treacă. Transformați-l în acțiune. Oricât de mică.
Jun 12
Va prezentam mai jos un scurt overview al situatiei conturilor active, cat s-a publicat si care a fost interactivitatea pe canalele onl
ine din Romania in luna mai 2026.
Jun 05
Zelist Monitor va prezinta topul saptamanal al celor mai viralizate stiri in social media, pentru perioada 25 – 31 mai 2026.
Blog
Economic
Femei
Politic / Social
IT&C
Leisure & Timp Liber
Sport
Tabloid / monden
