Asta-i un paradox democratic: hai sa decidem ca nu vom decide. Desigur, daca o majoritate chiar isi doreste sa fie "salvata de primar" face lucrul cel mai simplu cu putinta: nu-l voteaza.
In cazul sefilor de stat ratiunea este ca, avand puterea suprema, pot ajunge sa fure alegerile salvand aparentele legale. Nu stiu care e ratiunea din New York, dar stiu ca e o exceptie si nu o regula.
Mai bine s-ar mobiliza ONG-urile sa dea cheia de identificare a candidatilor buni.
Articolul e un pic grabit spre concluzia cum ca ar exista cornul abundentei. :D
Poate ca exista...
E, intr-adevar, posibil ca productivitatea sa fie chiar acum destul de mare incat sa sustina munca pe baze voluntare in momentul in care inlaturi tot balastul. Adica, daca in loc sa irosesti resurse enorme pentru paza proprietatii - legiuni de muschi si creiere -, elimini tentatiile.
S-ar gasi destui care sa se faca medici, artisti, programatori, chiar si agricultori pe baze voluntare.
Problema e cu muncile indezirabile, cum bine a sintetizat bunicul lu Nica: "Daca toata lumea ar invata carte, n-ar mai avea cine sa ne traga ciubotele".
Cat timp e nevoie de munci repetitive sau de adunat mizerie, va exista si rat-race-ul pentru a scapa de respectiva sarcina. Depinde de cibernetica sa vina cu rezolvarile.
Oricum, ideea nu se poate aplica direct, trebuie mai intai demonstrata prin vreun oras experimental utopic neo-marxist. Sunt chiar curios de rezultat :D