Fantastica surprinderea umbrei, parca ar fi din sfera magicului.
Cautarile astea ale noastre pot rataci intamplator, dar primim ceva uneori doar pentru ca am stiut cum sa ascultam si am crezut intr-un adevar, unul poate doar al nostru, legat de prezenta Divinitatii, un real ce ne-a fost revelat.
Sa fie frumos, sufletule; sa fie frumos si senin in cerurile sufletelor noastre...
http://www.youtube.com/watch?v=uBENjCPS8LI feature=player_embedded
Sa dai de cele mai neasteptate invelisuri ale clipelor in tine, acolo, in locul in care iti esti.
Cu mult drag, EO.
Ce chestie...acum imi venise in minte ca labirinturile ar putea avea forma pierduta or pe cea visata a unor echilibre pe care, daca le avusesem candva, cumva le-am pierdut iar contururile lor le intalnim in noi intr-un altfel.
Parca ai vorbi despre timpul unui crepuscul, sau am eu o stare dintr-un amestec mai aparte.
Parca ai fi la capatul timpului, EO. Parca ai fi si ezitare si metamorfoza.
Pacat ca nu pot sa dau decat un "like"...
Cred ca ai atatea pozecuvinte tacute; te rog sa nu faci din ea, din tacere, ceva pe care l-ai asculta frenetic...
Iar vuietul pe care il ai inauntrul tau te va purta departe...Zambim urmei tale, de parca am simti-o.
Da, sa stii ca da; cateodata mai stam la poarta aia, cea a frumusetii, care se mai gandeste daca sa ne lase sa intram or ba, ca paote cine stie ce naiba ne mai trece prin cap, sa perseveram asa, diabolic in gandul asta mirabil, ne mai impiedicam cateodata in mormanul ei de frumusete, ne mai striveste si ne gandim atunci ca parca, parca nu am prea mai recunoaste-o ca fiind precum, dar e acea frumusete fara corp, ce-asteapta intruparea.
Da, viata e frumoasa; fie-ti tinutul ei unul cu vene ardente.