It makes no sense! Si... mai departe, cum e? Daca e iubita de mai multi, in acelasi timp (platonic, nu va ganditi la prostii!), e mai frumoasa decat celelalte... sau cum? :)
Costin a completat frumos: unii oameni nu mor. Urca o treapta pe scara aprecierii noastre, iar noi ii tinem in viata o data cu noi. Si da, temerea exprimata de tine in final ar trebui sa fie singura pe care sa o avem in fata mortii. E cel mai mare regret cu care poti iesi dupa o scena. Oricare ar fi ea.
Frumos spus: "Sa fii prezent pe net intr-un mod constient e greu." Are multa greutate in ea afirmatia asta. Si cred ca se leaga de ultima. E nevoie sa cunosti bine viata in planul real, sa o experimentezi in fiecare strat al ei, pentru a putea impartasi experientele/concluziile/intrebarile/etc. online. In mod constient. :)
A trecut ceva vreme de cand nu am mai vazut un film clasic... Si foarte multi ani de cand nu l-am mai vazut pe acesta. :) Probabil ar trebui sa fac ceva in directia asta.
Ai dreptate, nu cunosc alt film care sa se fi jucat asa bine cu simturile. O sa incerc sa il revad cat mai curand. Momentan prioritatea mea e "My week with Marilyn", pe care l-am ratat cat era in cinema... :-
Eu am avut sentimente mixte in legatura cu filmul. Mi-au placut mult imaginea si montajul, m-a dezamagit insa finalul. Si nu am putut empatiza deloc cu personajul principal, ceea ce pentru mine e un deal breaker. Ce am ADMIRAT insa, cu toata fiinta mea, a fost capacitatea regizorului (cu ajutor, in mod clar, de la directorul de imagine) de a crea secvente in care manipuleaza simturile vizual si auditiv in a-l activa pe cel olfactiv. Pot sa jur ca au fost momente in care, in mod SINCER, am crezut ca simt mirosuri (prima data cred ca s-a intamplat la momentul descrierii pietei cu peste). Eu am vazut filmul acum 4 ani, poate ar trebui sa il revad cu ochii de acum.
Apple blindness! Imi place cum suna. :)) Si se desfasoara chiar acum, in lada noastra de fructe. Pentru mine e deja un ritual sa iau mere si sa le tin cat 6-7-8 saptamani.
Empatizez... :( Weekend-ul asta parca am intrat in depresie. Mi-am revenit ieri, pe seara, cand se incalzise putin si puteai simti mirosul de iarba in aer, fara sa fie acoperit de cel de pamant.