Irina, in primul rans vroiam sa iti spun ca ma bucur mult ca ai decis sa continui si cu Dulce Casa, pe langa blogul cel nou. Si ca sunt totalmente de acord cu tine: relatiile, si mai ales cei cu copiii, se construiesc in timp, in timp care - oricat de greu este de acceptat asta de catre parintii ocupati - se masoara in minute, ore, zile petrecute impreuna... Am o prietena care e vesela, se distreaza cu copiii, ii iubeste, dar le poate dedica foarte putin timp. De calitate, e adevarat. Mi-a spus ca fetitele plang in fiecare seara cand pleaca bona, si o striga mereu in weekend tot pe bona, cu tot timpul de cea mai buna calitate pe care ea si sotul ei il petrec cand au timp cu ele. Si se gandeste la un aranjament, in ciuda postului important si bine remunerat pe care il are - pentru ca, spunea ea, urmatorul pas inevitabil va fi ca cele mici sa o strige pe bona quot;mama quot;. E constienta de acest lucru si face tot posibilul, dar mi-a spus ca ii e clar ca nu e de ajuns si ca trebuie sa ia o decizie.