Mmmmm, au contraire, je pense; singur, da, pe un drum necunoscut, ce poti fi decat un explorator uimit printre stele ? Vezi, totul e relativ ;-) Important e sa-ti placa calatoria, lumile prin care esti pasager, nu trebuie sa le stapanesti neaparat. Sigur, mai devreme sau mai tarziu, totul se va fi terminat, dar ce amintiri !!!!! :-D Daaaaaa, vei spune Bob u r a dreamer ! I am, indeed. A dream is all that I need. :-)
Trufele care cresc la radacina copacului iubirii costa cat o viata. Cea pentru care le culegi. Si niciodata nu le poti plati cu a ta, care nu valoreaza atat.
Stricto sensu stiu ca-s foarte scumpe, mii de euro ? Stiu ca romanica este unul din producatorii "nedoriti" de trufe (de catre Italia, unde recoltele sunt din ce in ce mai slabe)
Well, let s say it straight: ce este iubirea ? E doar o emotie, e si carne, e si obligatie sociala ? Cat de mult ar trebui sa dureze ? Cativa ani, o viata ? De ce ? Strict din punct de vedere emotional, cred ca o iubire poate dura tot atat cat traieste universul. Mai cred ca mai multe emotii pot gravita in jurul unui aceluiasi sentiment, precum planetele in jurul unui soare, fiecare cu anotimpurile ei, cu orbita ei, eclipsand soarele una pentru o alta sau bucurandu-se toate de caldura lui. Asta cred eu ca insemna viata !
Indraznesc sa va provoc la un exercitiu de imaginatie. Scoateti din reteta unei iubiri perfecte tot ce inseamna material, social, religios. Scoateti tot ce este perceput de lumea noastra ca fiind moral si corect, poate si etic. Gustati cu ochii inchisi ce ramane. Poate nu are aspect frumos, dar are aroma si gust de Rai. E trufa trufelor, e matca tuturor sentimentelor.
I do just the same ! :-)
Pana la urma nici nu stiu daca e bine sa o numim inflexibilitate; inflexibilitatea presupune o oarecare doza de vanitate si nu cred ca e cazul nostru :-)
Da, exact; uneori te saturi sa tot intorci si obrazul celalalt.
Bine, referitor la problema cu blogurile inchise ... ce sa zic, parerea mea ... si da si nu ... vezi, fiecare, cred, are suferintele lui, poate unii pur si simplu nu mi suporta, vor sa se rupa complet de ceva ce-i doare, si orice amintire chiar placuta legata de un subiect dureros (n.b. de exemplu un schimb de comentarii pe blog cu cititori cu care se leaga o anumita relatie) le provoaca suferinta. In cazurile astea hai sa mai intoarcem odata obrazul ! Chiar nu avem nimic de pierdut, cum zici si tu, daca e vreo pierdere e a lor.
Uite, urmatoarea ipoteza: ai un restaurant favorit, un loc unde obisnuiesti sa te duci, unde te simti bine, unde iti reincarci bateriile. Si brusc intr-o buna zi il gasesti inchis, definitiv. fara un anunt, fara nimic. Probabil ca o perioada vei duce dorul clipelor petrecute acolo; ti-ai facut nu neaparat prieteni, dar cunostinte cu care ai probabil multe in comun, cu care savurai discutii mai mult sau mai putin academice, ba te legi pana si de personal, incepi sa te cunosti cu ei, ei iti cunosc deja gusturile, va ntelegeti din priviri si zambetele nu mai sunt comerciale. te simti cumva ca acasa. Dar niciodata nu te-ai gandit sa imparti mai mult cu acele persoane, fiindca stiai ca le vei intalni si in seara urmatoare. Si iata ca intr-o zi aceasta mica parte din viata ta se naruie. Dar ce vina are bucatarul, cel care iti pregatea muschiul de vita exact asa cum iti placea tie, ca ceva n-a mers in tot angrenajul acela ? Sincer eu nu cred ca cineva care naste lucruri miraculoase poate parasi mica lume pe care a creat-o cu rautate. Admit ca exista macar o probabilitate matematica ca eu sa nu am am dreptate. Dar sper sa fie doar pur teoretica :-)
Uite, hai sa vedem si partea "verde" a lucrurilor, asa cum ma indemnai tu acum nu mult timp (si sa stii ca fac eforturi sa-ti urmez sfatul !)
In rest, pentru minciuni si celalte ingrediente te aprob. Eu de obicei intorc spatele la prima.
P.S. Iar acum imi storc creierii sa-mi aduc aminte cum se cheama oraselul ala ! :-)
Da, sunt radical, nu stiu cat de tare, dar la aprecierea mea ... destul de .... :-)
Corect ce spui, insa eu vroiam sa subliniez ca uneori lucruri care s-au cladit cu greu pot fi distruse atat de usor.
:-) Din tot ce am vizitat eu in Franta, cel mai mult si mai mult, cel mai fabulos loc, mi s-a parut Avignon, orasul vechi desigur, la concurenta cu Versailles care are o alta "aroma". Nu urasc Parisul, dar nu ma atrage asa de tare :-)
Sau n-am vizitat ce trebuie :-) Oricum, daca mai ajung la Paris o sa-mi iau hotel la Versailles ! Asta clar ! Hotelurile din Paris la care ma incadrez eu cu bugetul sunt jalnice.
P.S. Si mai e un orasel al carui nume imi scapa acuma; e o fosta cetate medievala ... e mult prea aglomerat cu turisti dar este un loc care iarasi mi-a placut
Yes ! Nu-mi plac orasele "mari", aglomerate ... :-)